Fie ca mergi la bijutier si ii desenezi inelul visat, fie ca te inspiri din cataloage, fie ca il lasi pe el sa-ti faca o surpriza, inelul tau de logodna trebuie sa fie cel mai cel, pentru ca il vei purta toata viata. Dar de unde si pana unde, aceasta poveste? 

Se spune ca inelele de logodna au aparut in Egiptul Antic. O data cu acordarea inelului de catre barbat, femeia consimtea sa-i fie supusa si sa ii dea ascultare pana la sfarsitul vietii. Acum este considerat semnul iubirii statornice.

Romanii au fost insa primii care au purtat inelul. Ducele Maximilian de Austria a fost primul barbat care a cerut confectionarea unui inel de logodna cu diamant, cand a cerut-o de sotie pe Maria de Burgundia, in 1477. 

Egiptenii il purtau pe al patrulea deget al mainii stangi, deoarece se considera ca degetul respectiv este in directa legatura cu inima, iar romanii la mana sau la degetul care le placea cel mai mult.

Piatra inelului de logodna sugera statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara si mai scumpa.

Inelele venetiene din secolul al XV lea erau foarte late si impodobite cu multe pietre pretioase. Cele folosite in tarile anglo-saxone erau subtiri si cu un singur ornament discret. 

Pietrele folosite aveau o simbolistica aparte. Diamantul montat intr-un inel de logodna simboliza recunoasterea puritatii fecioarei, safirul era semnul fidelitatii reciproce iar rubinul facea referire in Grecia Antica la culoarea singelui celor doi logodnici, care se tranforma intr-o culoare comuna, aceea a noii fiinte, care se naste prin casatorie.

La inceput ceremonia de logodna era mai elaborata si mai importanta decat cea de casatorie, care era o simpla implinire a angajamentului de logodna. Mai tarziu, in crestinism, inelul a inceput sa faca parte din ceremonia de nunta. www.unica.ro