| Darul de nunta |
|
|
 Afinitatile spirituale ce leaga membrii unei colectivitati pot fi desprinse "citind" mesajele numerosilor colaci in comportamentul premarital sau in complexul de obiceiuri ale nuntii. Plocoanele ce si le trimit reciproc tinerii sau pe care le aduc invitatii la nunta, darurile ce se ofera in cadrul ceremoniei nasilor, socrilor, rudelor si, in genere, nuntasilor, sau sunt rasplatiti cei care au diferite functii in cadrul nuntii (bucatarii, alergatorii, chematorii, bradrii, stegarii), toate acestea cuprind, alaturi de alte obiecte, colacul, care, pe langa semnificatii festive sau magico-rituale, devine element de convenienta sociala, parte componenta a unui sistem de comunicare in limbaj simbolic, specific colectivitatilor traditionale.
Muzica canta glorios un mars de bucurie si bun sosit nuntasilor ce vin la nunta, iar mirii se reped in intampinarea noilor veniti. De atentia cu care-si potopesc tanara familie nuntasii depinde in mare masura, valoarea darului ce se va aduna la sfarasitul ceremoniei. Nu e de conceput sa refuzi, fara un motiv serios, o invitatie la o nunta romaneasca. Orice refuz rupe un lant de schimburi financiare bine inchegat, la care toti cei care au copii sau nepoti de maritat-insurat, participa. Roata de intr-ajutorare a comunitatii nu se poate dezechilibra fara riscuri antipatice. Cine invita azi la o nunta contracteaza o lunga serie de nunti viitoare si obligatorii la care va fi "invitat"(convocat). Ai sa auzi curent: "cat se da la voi la nunta?" in sensul de cat e de obicei darul de nunta in zona, satul, familia si momentul respective. Celor ce nu ne cunosc tara, acest obicei li s-ar putea parea bizar si tiganesc, dar el e nascut dintr-o traditie straveche si dintr-o realitate precara. |
